Muzica electronică este genul muzical pe care ori îl iubeşti, ori îl urăşti. A însemnat o revoluţie semnificativă, o schimbare pe care mulţi o visau, dar nu îndrăzneau să o facă realitate.

Cum a început totul? Cu experimente, patefoane şi alte mecanisme stranii şi complicate de a înregistra muzica electronic. Bineînţeles, trebuie să ne gândim că asta se întâmpla la sfârşit de secol 19, mult mai avea să fie descoperit în domeniul ştiinţei, precum şi al muzicii. Cel mai însemnat mecanism a fost Telharmonium, instrument electronic inventat de Thaddeus Cahill. Totuşi, nu a fost privit ca primul instrument, din cauza inconvenientei mărimi considerabile a aparatului. În 1919-1920, Theremin apare, ce va fi utilizat de compozitori francezi. În 1909, apare o scriere interesantă, "Schiţă a noii estetici în muzică." Ferrucio Busoni susţinea noul, inovatorul, în muzică, şi prin această scriere a schimbat viziunile multor compozitori ai timpului.

"Musique concrete" este numită perioada celui de-al Doilea Război Mondial, şi până în 1960. Atunci, lucrurile au început să prindă contur în favoarea muzicii electronice. Germanii de la AEG au inventat primul magnetofon, şi tot ei, în '40, făceau primele înregistrări stereo. A urmat perioada casetei audio, care a câştigat în popularitate din ce în ce mai mult. Era diferită pentru că puteai derula caseta, o puteai încetini, avea toate proprietăţile pe care le are şi azi. Tehnica compoziţională "musique concrete" a fost folosită de compozitorii vremii. Astfel, se editau pe lângă muzica normală sunete naturale şi industriale. Pierre Schaeffer a fost compozitorul care a făcut primele înregistrări de acest gen, iar în 1951 s-a deschis primul studio de muzică electronică, în Paris.

În anii '50, au apărut multe studiouri, însă lucrul inedit a fost muzica creată la computer, CSIRAC, precum şi la computerul Ferranti Mark 1. Primul sintetizator a fost RCA Mark II, în 1957.
Anii '60 au fost prolifici pentru muzica electronică. BBC a creat unul dintre cele mai bune şi faimoase studiouri electronice. În anii '70, faimoase au fost formaţii ca The Residents sau Can, care au promovat muzica electronică experimentală. Kraftwerk a adoptat o muzică electronică mai pură. Formaţii ca Genesis, The Cars, chiar David Bowie au integrat în muzica rock sintetizatoare.

În anii '80 şi până azi, au apărut noi curente muzicale desprinse din electro; muzica electronică a ajuns în cluburi, iar în '90 s-au format sub-specii. Putem distinge experimentalul şi clasicul, synth pop (anii '80), muzica dance (techno, trance, electro, breakbeat, drum and bass) şi experimentalul, ca trip-hop-ul.

O dată cu apariţia laptopurilor, muzica electronică a devenit foarte accesibilă. Astăzi, majoritatea lumii ascultă cel puţin un sub-gen al muzicii electronice, fiind peste tot. Ce a început ca un vis timid, o "nouă estetică", a devenit o omniprezentă manifestare a artei şi creativităţii.

Ana Moca-Grama - www.Pasiunea.Eu